Casele se risipesc pe pante, prin poieni si livezi, ori sint grupate in lungul terasei ce insoteste albia Prahovei, pe o distanta de opt kilometrii dindu-i asezarii chipul unui adevarat "Cimpulung
prahovean." Astfel, cartierele Nistoresti, Frasinet, Podu Corbului, Ograda Surdesti si Irimesti se rasfira printre copaci si poieni pe dealuri, in timp ce Breaza de Sus, Capu Cimpului,Breaza de Jos, Podu Vadului, Valea Tirsei, Valea Morii si Gura Beliei se grupeaza in lungul vailor sau al terasei Prahovei pe o suprafata de peste 35 Kmp.

Inconjurata de inaltimi care uneori depasesc 700 m altitudine, terasa pe care este asezata cea mai mare parte a orasului are infatisarea unei farfurii mari, stropita cu picuri de smalt. In partea de est, dealurile sint o prelungire fireasca a Muntilor Girbovei. Ele se numesc Podu Corbului, Nistoresti, Oradia, Frasinet, Sinoiu si formeaza hotarul cu localitatea Sotrile. La vest, dealurile Lazului, Vrabiesti, Strajistea, Gurga si Ragman formeaza interfluviul dintre Prahova si afluentul sau pe dreapta, Provita, in timp ce culmile dealurilor Surdesti, Borangoci si Corneanca ii delimiteaza orasului Breaza hotarul, in vest, de comuna Adunati.

" In timpii de demult, pe cind prin aceste locuri nu se afla nimeni, a poposit un pastor cu turma de oi. Placandu-i pozitiunea si avand pasune indeajuns, s-a hotarat sa ramana aici pentru totdeauna. Intr-o dimineata, sotia pastorului, punind la fiert laptele muls de la oi spre a-l inchega, fiind cuprinsa de oboseala - caci noaptea ii fusese fara somn din cauza drumului anevoios pe care-l strabatuse tocmai din Tara Barsei sau din Tara Fagarasului ori din cauza lupilor flamanzi ce dadusera tarcoale turmei - adormise. Laptele se umfla, dadu in foc si o atinse pe obraz, lasandu-i cateva semne, pricina pentru care de atunci toti semenii ei i-au zis Breaza. "

Documentul incontestabil privind atestarea asezarii, provine din Arhivele Nationale Brasov; registrele vigesimale brasovene, pe anul 1503, il mentioneaza pe Neagoe din Breaza cu afaceri comerciale. Acest Neagoe este amintit si in hrisovul domnesc din 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tanar, care mentiona: "Am daruit domnia mea acest de fata hrisov preacinstitului jupan Neagoe al lui Draghici cu fiii lui(...) sa le fie(...) Breaza toata."

Iata motivul pentru care inscrisul din 1503 poate fi socotit "piatra de temelie" pentru inceputurile istoriei la Breaza. Ulterior, se cunosc toti stapanii mosiei satului Breaza. Pentru secolul al XVI -lea, sunt de amintit Stoican, spatarul Draghici, vel vistierul Udriste, banu Udriste si Draghici spatar. Mosia Breaza a fost stapanita si de Elena din Margineni , sotia lui Radu Serban, domnul Tarii Romanesti in perioada 1602 -1611.

La 19 iunie 1622, mosia Breaza avea patru proprietari: boierii Filipesti, negustorul Ghinea, jupanul Gligorie si Elena din Margineni. La 2 martie 1687, Serban Cantacuzino, domn al Tarii Romanesti(1678-1688) a impartit mosia din Breaza la doi descendenti.

Pe la 1717, noul domn al Tarii Romanesti , Nicolae Mavrocordat a daruit mosia Breaza(fosta mosie a lui Toma si Gheorghe Cantacuzino) lui Iordache Cretulescu, vel logofat. La 28 ianuarie 1747, Constantin Filipescu, fost vistiernic, a vindut Manastirii Margineni, partea lui de mosie pe care o stapanea in Breaza. In anul 1798, domnitorul Tarii Romanesti, Constantin Hangerliu (1797-1799) a cumparat mosia aceasta, anulind drepturile localnicilor. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, Breaza a trecut printr-o perioada mai putin fasta. Astfel, in anul 1836, mosia a fost vinduta la mezat pentru neplata datoriilor. Incepand cu anul 1856, biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti devine si ea co-proprietar pe mosia Breaza.

La cumpana secolelor XIX-XX, vremurile s-au schimbat. Anii de dupa 1918 nu mai semanau cu cei dinainte. Reforma agrara infaptuita in anul 1921, a schimbat realitatile economico-sociale la nivelul comunitatii, marii proprietari de mosii disparand din peisajul locurilor.

Pe plan cultural, inceputul secolului XX este legat de activitatea Caselor Nationale intemeietori ai acestui lacas de cultura fiind: generalul Ion Manolescu, preotul Vasile Opris, mesterul Ion Aldea. Aici au tinut conferinte mari personalitati ale culturii nationale precum: Gheorghe Titeica , dr. Mina Minovici, Sextil Puscariu , Ion Simionescu , Simion Mehedinti , Nicolae Iorga , Dimitrie Gusti , Tudor Vianu , George Calinescu , Gala Galaction , Ion Marin Sadoveanu. In anul 1925 au inceput lucrarile de plantare a Bulevardului Eroilor din Breaza de Sus cu 242 tei, iar in anul 1935 peisajul edilitar s-a imbogatit cu monumentele ridicate pe dealul Gurga si in cartierele Breaza de Sus, Breaza de Jos si Gura Beliei.In anul 1928, prin Decizia ministeriala nr. 33422, comuna Breaza de Sus a fost declarata localitate climaterica.

Aici, in plina zona subcarpatica, temperaturile anuale se prezinta mai omogen, inregistrand valori cuprinse aproximativ intre + 8 o C si + 10 o C, iar precipitatiile ating 600-800 ml anual si au mers regulat, cu minimumul in februarie si maximumul in lunile mai-iunie. In functie de starea atmosferei, de configuratia si de altitudinea reliefului, nebulozitatea in aceasta zona oscileaza intre mai putin de 5,5 si 6 zecimi. In timpul verii si al toamnei, zilele sint insorite, existand chiar perioade indelungate cand pe bolta albastra nu apare nici un nor.

Un alt fenomen prezent in zona orasului Breaza il constituie apele subterane. Izvorul Sunatoarea reprezenta candva singura sursa de apa pentru orasul vecin Campina. Captarea de apa s-a realizat in noiembrie 1912. Un alt izvor valoros este in cartierul Capu Campului, la Sipot. Mineralizarea apelor freatice este redusa sau mijlocie(200- 500 mg/l) si domina apele carbonatate. Apar insa si izvoare cu mineralizare ridicata, ca urmare a prezentei gipsului. Asa este izvorul sulfuros de la poalele dealului Gurga - izvorul Cacova.

Institutul de Balneofizioterapie din Bucuresti a stabilit ca apele de pe teritoriul orasului Breaza sunt sulfatate, clorurate si hipotone, recomandate pentru afectiuni gastro-intestinale cronice (gastrite hiperacide, ulcere gastroduodenale, colite spastice, constipatie obisnuita),hepatite cronice, toxico-infectioase sau virotice,colecistite cronice, sechele postoperatorii pe caile biliare, guta, obezitate, diabet simplu, anemii, dermatoze cronice pe fond de insuficienta hepatica, diskinezii biliare.

Regimul de cura in statiune este recomandat in urmatoarele cazuri: nevroza astenica, sindroame neuro-asteniforme pe fond somatic, boli endocrinometabolice(diabetul zaharat, hipertiroidia si dislipidemiile), tulburari circulatorii periferice, hipertensiune arteriala, afectiunile cailor respiratorii(bronsite cronice, faringolaringite cronice, scleroemfizem pulmonar).

Pe teritoriul orasului se gasesc deasemenea izvoarele sarate de la Valea Morii, Livezi si Valea Slanitei, acesta din urma fiind utilizat pentru efectele sale terapeutice inca din anul 1833 in cadrul Bailor Ostirii Tarii Romanesti.

Castelul Voievodal. A fost conacul lui Toma Cantacuzino, stapinul de odinioara al mosiei Breaza. Domnul Tarii Romanesti, Gheorghe Bibescu, i-a adaugat etajul, adaptandu-l cerintelor arhitecturii moderne din vremea sa. Este o constructie solida, din barne de stejar pe temelie de piatra, ridicata de mesterii locali ai timpului. Avea un numar mare de camere in care se intra dintr-un coridor, la parter, si dintr-un hol, la etaj. Aici au stat, o vreme, si au scris Martha Bibescu si Anne de Noailles, nascuta Brincoveanu. Astazi, cu unele modificari de structura, vechiul conac a fost destinat scopurilor turistice, devenind hotelul "Parc".

Biserica cu hramul "Schimbarea la Fata" ctitorita in 1892 pe locul unei biserici din lemn. Pictura refacuta si resfintirea bisericii au fost efectuate in 1992 de Patriarhul Teoctist. Biserica se afla in cartierul Capu Campului, preotul paroh fiind dl.Nanu Constantin.

Biserica "Sfintul Nicolae" a fost fondata in anul 1777 in timpul domniei lui Ioan Alexandru Ipsilante de catre preotul Ioan Popa duhovnic de Breaza. Monument istoric si de arhitectura, situat la intersectia strazilor Republicii si Garii, are bunuri de patrimoniu national cultural (carti vechi de cult, icoane vechi). Pictura originala a fost refacuta in 1989, iar resfintirea bisericii s-a efectuat in 1990.
Biserica se afla in Breaza -centru, preotul paroh fiind dl.Albu Cornel.

Biserica cu hramul "Sfantul Gheorghe "si "Adormirea Maicii Domnului" a fost ctitorita in anul 1830 in timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica, de catre serdarul Nicolae Saegiu. Este cel de-al doilea monument istoric al orasului, fiind situat la intersectia strazilor Colonel Popovici si Sunatorii. Biserica se afla in cartierul Breaza de jos preotul paroh fiind dl.Catea Ion.

In data de 13 mai 2003 s-a sfintit piatra de temelie a bisericii din cartierul Breaza de sus care va avea hramul "Adormirea Maicii Domnului". Capela bisericii este situata pe strada Armoniei, preotul paroh fiind dl.Gata Gheorghe.

Biserica din cartierul Nistoresti purtand hramul "Sfintul Ilie Tesuiteanu" a fost ctitorita in anul 1938, preotul paroh fiind dl.Spurcaciu Ion.

"Candva, in desertul egiptean de la Sakhara un om mi-a vorbit despre fericirea de a se fi nascut in pustie si de a-si fi dus traiul in imparatia- pentru el deloc ostila- a nisipului atotstapanitor. Intr-un tarziu a vrut sa afle de unde vin, de unde ma trag- mai exact- si am stat o clipa pe ginduri. Apoi i-am spus - nu fara teama de a comite o blasfemie fata de minunea cartilor sfinte - ca sint nascut in Eden. Ca locul in care am deschis ochii se afla sub protectia ingerilor.Ca acolo se afla - in mintea mea - acele "pasuni ale raiului" despre care scrisese candva un scriitor de departe, plasindu-le - evident - intr-o lume de dincolo de ocean. Ma aflam asadar departe de casa, printre dunele de nisip inconjurind faima de candva a maretului Egipt, cantat de Mihai Eminescu drept salas al spiritului incandescent. Stateam cu gindurile calcinate de soarele neiertator si incercam sa ma situez cumva in geografia tulburatoare a lumii luand ca punct de referinta locul nasterii mele. Ma gandeam asadar cu intensitate la Breaza, la colinele inverzite, la iarba vanjoasa si la izvoarele ei mereu incantatoare."

Titus Vijeu

"In casuta din Breaza am trait impreuna cu tovarasa mea de viata (actrita Maria Vecera) multe ore de odihna si reculegere. Acolo am citit si mi-am pregatit rolurile mai grele din a doua jumatate a vietii mele. Acolo m-am retras, cand ma simteam doborat de munca sau coplesit de nedreptatile si amaraciunile vietii. Cum intram pe poarta, uitam parca tot ceea ce era sila si uraciune, iar lumea mi se parea mai senina. De cite ori nu mi s-a intamplat ca, fiind la Bucuresti, sa caut zadarnic dezlegarea unui moment dificil dintr-o piesa, linia adevarata a unui rol, felul cum trebuie caracterizat un personaj. Cand ma duceam insa la Breaza si reluam studiul piesei sau al rolului, toate nedumeririle se imprastiau, totul imi parea limpede si precis."

Ion Manolescu

"Niciodata Breaza n-a fost asa de frumoasa. E o profunzime de culori. N-am vazut in viata mea atatia pomi infloriti. Cred ca sint meri. Unii au ceva de carte postala, ca asa sint de albi. Am stat adineaori - 9 dimineata cateva minute la capatul aleii cu nuci, sa privesc Prahova, in sus, spre munti. E ametitor. Albul zapezii de pe Bucegi, pe urma albul merilor in floare, pe urma o mie de nuante de verde - de la verdele negru al unui pin stingher, pana la verdele galben, fraged, umed, nesigur al frunzelor tinere. In mijlocul peisajului - exact in mijloc, de parca ar fi fost pusa acolo nu stiu de ce legi ascunse de compozitie - o casa cu acoperisul negru ars, sumbru, luminand prin contrast culorile vii din jur. Si sa nu uit petele de mouve, petele de albastru, umbrele gris, scanteile apei in soare.."

Mihail Sebastian
Sursa www.e-breaza.ro